• EcoMagazin
• Ce poti face TU!
• Forum de mediu
• Reporter de mediu
• "Suporta-ne!"
• Formular inscriere
• Voluntariat
• EcoSemnal →

Luni

Noii eco-baroni - miliardarii planetei cumpara eco-sisteme pe care le transforma in areale conservate

Sebastian Pinera, unul dintre cei mai bogati oameni din Chile, a introdus cardul de credit in tara sa, detine cea mai de succes companie aeriana din America de Sud si foarte importante afaceri imobiliare. Acum, ca orice miliardar chic, pentru linistea sufleteasca, si-a cumparat un ecosistem privat.

Anul trecut, Pineira a creat, in Chile foarte aproape de Patagonia, pe o suprafata de 120.000 de hectare maturate de vant, Parcul Tantauco. Dezideratul miliardarului era sa transforme protectia balenelor albastre si a padurilor virgine intr-o o prioritate de maxima importanta.

In fapt, milioane de hectare din lumea intreaga sunt cumparate de oameni de afaceri de varf si donate unor societati caritabile private sau facute cadou guvernelor din arealele respective.

“Este destul de greu ca o tara sa refuze un dar de 300.000 de hectare”, explica Douglas Tompkins, 64, “decanul” noilor eco-baroni, care a investit ultimii zece ani din viata sa si aproximativ 200 milioane de dolari in miscarea numita “Filantropia Pamanturilor Salbatice”. Tompkins a cumparat sau organizat cumpararea a aproape 25 de proprietati, acoperind 891.000 hectare in Chile si Argentina.

Miliardarul si-a castigat averea cu brandurile de haine North Face and Esprit, avand uriase proprietati in Pacific Heights din San Francisco si o colectie de arta renumita in toata lumea. Apoi, a intalnit conceptul de “ecologie pura”, o filozofie initiata de norvegianul Arne Ness, care cheama la o re-evaluare a relatiilor umane cu propria planeta.

Tomkins s-a convertit instantaneu: si-a vandut proprietatile din San Francisco si colectia de arta si s-a mutat intr-o cabana din lemn neslefuit, in partea de sud a Chile. Timp de un an, a trait simplu, fara electricitate si alte facilitati moderne. Astazi, traieste in ambele lumi. Alaturi de sotia lui, si-a concentrat abilitatile de om de afaceri in construirea unor coalitii formate din guverne, investitori si ecologisti pentru a crea parcuri nationale.

Cuplul a creat Parcul National Corcovado in Chile si Parcul National Monte Leone din Argentina. Sunt aproape gata si planurile altor doua parcuri.

In atentia eforturilor de conservare ale lui Tomkins se afla si parcul Pumalin, un ecosistem care include vulcani, paduri vechi si izvoare termale. Singurele activitati umane permise pe suprafata de 300.000 de hectare a parcului sunt cele ale unor mici intreprinderi, precum cea de fabricare a mierii organice Pillan.
“Cred profund in parcurile nationale”, spune Tomkins.

Hansjorg Wyss, unul dintre cei mai bogati elvetieni, este de acord cu Tomkins. Dupa ce a acumulat o avere estimata la aproximativ 9 miliarde de dolari, in pozitia sa de director executiv la “Synthes” – o companie care produce vertebre artificiale si cuie speciale pentru repararea oaselor rupte, Wyss a atacat un proiect mult mai larg de reconstructie: zonele salbatice din vestul Americii. Prin fundatia sa (wyssfoundation.org)), Wyss a donat milioane de dolari pentru prezervarea pamanturilor salbatice din Utah si Montana.

Chiar si Banca de Investitii Goldman Sachs a fost “virusata”. In 2003, Goldman Sachs a intrat in posesia a 270.000 de hectare de padure in sudul Chile si in Argentina, in urma unui faliment. “Facea parte dintr-un pachet mai mare de debite restante. Desigur ca am stiut acest lucru cand l-am cumparat. Apoi, am inceput sa ne intrebam: ce putem face cu un milion de acri de padure de la capatul pamantului? A trebuit sa scoatem un atlas”, rade Lawrance Linden, director consultant al bancii.

“Goldman Sachs este o banca de investitie, asa ca ca stim ce sa facem cu mall-urile si proprietatile imobiliare. Dar un cu un ecosistem din Tara de Foc? Asa ca i-am chemat pe cei de la Nature Conservancy pentru a studia proprietatea si acestia s-au intors cu concluzia ca, de fapt, este o bucata de pamant foarte valoroasa din punct de vedere ecologic”.

Astazi, pe proprietatea celor de la Golden Sachs se afla una dintre ultimile ramasite ale fagului alpin si de coasta- cea mai raspandita formatiune din America de Sud si casa “guanaco”- ului, un animal asemanator lamei, care hoinareste prin aceste paduri. Cu vanturi care depasesc frecvent 100 kilometri pe ora, padurea este foarte fragila.

Din cauza temperaturilor joase, copacii “lenga” cresc incet, atingand 20 metri abia dupa 200 de ani. Derularea vreunui proiect de exploatare industriala ar echivala cu pierderea, in cateva luni, a mii de ani de evolutie.

Linden vorbeste foarte pasional despre padurile din Tasmania si South Island din Noua Zeelanda, mai curand ca un inveterat colectionar, decat ca un bancher cu costum si cravata.

“Daca te uiti la ele, vei vedea ca exista foarte putine paduri atat de vechi in emisfera sudica”, spune el.

Goldman Sachs a strans fonduri de aproximativ 20 milioane de dolari pentru parc, cooperand foarte strans cu managerul parcului, Wildlife Conservation Society.

“Nu am dorit ca acest parc sa fie o povara pentru platitorii de taxe”, spune Pete Rose de la Goldman Sachs. “ Nu se pune problema de a conserva natura in salbaticia ei, ci de a utiliza stiinta secolului 21 in a o mentine”.

Decizia Goldman Sachs este, doar, cel mai recent exemplu al traditiei americane, indelungate, in conservarea naturii, al carei mostenitor modern se considera Tomkins a fi.

“ In ciuda dezamagirii mele profunde fata de politica externa a Amercii, sunt foarte mandru de traditia americana in conservarea naturii salbatice”, spune Tompkins.

In Europa, euro- baronii cheltuiesc, de asemenea, milioane. Omul de afaceri danez, Paul Fentener van Vlissingen, care a murit in 2006, a fost avangarda ecobaronilor europeni. Din averea sa de 33.000 de hectare din Scotia, pe care, cu mandrie, a declarat-o mereu deschisa publicului, van Vlissingen a condus lanturi de supermarket-uri, companii energetice si fonduri de investitii. Cu toate acestea, pasiunea lui au fost parcurile nationale imprejmuite din Africa.

In numai trei ani de viata, van Vlissingen a varsat milioane de dolari in Parcul National Marakele din Africa de Sud, neterminat la acea data, o sarcina care, fara ajutorul lui, ar fi durat, altfel, mai mult de zece ani.

Azi, Marakele este parte a unui sistem mai mare de parcuri si casa naturii africane clasice, incluzand elefantul, rinocerul alb si negru, hiena, maimuta, cainele salbatic si girafa.

Pentru a-si consolida filozofia, van Vlissingen a creat Fundatia Parcurilor Africane.

Inainte de a muri de cancer, acesta a fost considerat cel mai bogat om din Scotia si, impreuna cu miile de hectare, cel mai mare proprietar de terenuri. Dar, el a refuzat ultimul titlu- “Nu poti sa deti un loc ca acesta. El apartine planetei. Eu sunt doar un paznic”.

Cat costa un ecosistem?

Preturile cresc continuu in Patagonia. Cand ecologistii au cumparat 70.000 de hectare acum cativa ani, au platit aproximativ 10 milioane de dolari americani.

Preturile actuale valorifica 2000 de hectare pentru 1,7 milioane de dolari americani.

Sursa: Smh.com.au

africa, conservare, eco baroni, ecosistem, Nature Conservancy, paduri virgine, parcuri nationale, Patagonia, rezervatii naturale