05 Mai
Marți
Publicat in
Biodiversitate
La doi ani după aderarea la Uniunea Europeană, România nu are încă o evaluare adecvată a speciilor de floră şi faună şi a stării de conservare în care se află.

Motivele sunt multiple. În primul rând, aproape nimeni nu mai iese în teren. Mai toate institutele de cercetare din România au rămas la managementul de dinainte de ‘89, adică banii de care dispun vin doar de la bugetul de stat. Aşa că fondurile sunt insuficiente, ajungând de multe ori doar pentru salarii. Pentru că nu se colectează date noi, directorii acestor institute ţin cu dinţii de datele din arhivă. Când mai iese cineva în teren - de regulă tineri doctoranzi entuziaşti, la început de drum, în speranţa că pot să facă şi în România cercetare şi nu trebuie să emigreze - şi îndrăzneşte să găsească o altă situaţie în teren decât cea din arhive, imediat se mobilizează toate “armatele” de cercetători cu nume şi vârste grele, care spun că respectivul nu are experienţa necesară să-şi dea cu părerea. O altă cauză este colaborarea dintre “greii” din domeniu, care se urăsc şi îşi doresc supremaţia pe domeniu.
Cu chiu, cu vai, în 2001 a apărut Cartea Roşie a Vertebratelor, o lucrare cu multe lipsuri, dar care a reprezentat un început de drum. Este realizată sub egida Academiei Române de mai mulţi cercetători cu greutate, astfel încât lucrarea nu a fost contestată până acum de alţi cercetători. La capitolul “plante” nu s-a reuşit nici măcar asta, astfel încât fiecare somitate din domeniu are propria listă! Aşa se face că în 2008 existau nu mai puţin de cinci liste roşii pentru plante. Nici una dintre acestea nu conţinea informaţii concrete: unde se află speciile periclitate, care sunt cauzele degradării speciei. Motivul? Cercetarea în domeniu, dacă mai poate fi numită cercetare, nu a trecut de stadiul anilor ‘70, adică taxonomie şi atât. Cercetătorii merg în teren şi spun doar că au identificat speciile căutate, fără a menţiona dacă acestea sunt la nivel populaţional, care e optimul, dacă habitatul este specific sau nu pentru ele, adică speciile margine de areal de distribuţie sau alte întrebări la care trebuie răspuns când se dă verdictul: specie periclitată, specie vulnerabilă, specie rară, specie endemică. Din acest motiv, aproximativ 70% din propunerile României de modificare a anexelor directivelor europene, prin adăugarea de noi specii, au fost respinse, în special pentru “habitate” şi “specii de plante”. Aceste motive au condus la situaţia critică în care ne aflăm: în România nu există nici o listă naţională roşie oficială. Articolul din legislaţie este oarecum inutil, pentru că neavând listele oficiale e greu în instanţă să justifici acţiunile. Aşa că nimeni nu mai ţine cont de ele, nici autorităţile de mediu, care cu greu impun măsurile pentru speciile trecute în legislaţie.
INVESTIŢII AMĂNATE
Anul trecut, Guvernul a anunţat că va cheltui 4,3 milioane de lei pentru protejarea speciilor de animale aflate în stare “critică, vulnerabilă sau pericol de dispariţie”, fondurile urmând a fi asigurate din bugetul Ministerului Agriculturii. Banii urmau să fie daţi conform listei aprobate de Comisia pentru Managementul Resurselor Genetice Animale în luna mai 2007. Fondurile au fost alocate pe categorii, în funcţie de specii, rase, linii, lista aprobată de Guvern incluzând 13 specii de animale. Conform legii, populaţiile de animale care au mai puţin de 100 femele sunt considerate în stare critică, cele cu mai puţin de 1.000 femele sunt în pericol de dispariţie şi cele cu mai puţin de 5.000 femele sunt considerate vulnerabile. Cei mai mulţi bani (1.000 de lei/cap animal) urmau să fie alocaţi pentru bivolul românesc, pentru caprina albă de Banat şi cea carpatină vor fi cheltuiţi 95 de lei/cap, pentru ovina valahă cu coarne în tirbuşon suma alocată este de 100 de lei/cap, în timp ce pentru ovina merinos de Stavropol sunt acordaţi 95 de lei/cap. Alte sume urmau să fie alocate pentru nurcă (40 de lei/cap), vulpe argintie (83 de lei/cap), dihor (35 de lei/cap) şi speciile de peşti crap de Dunăre, ştiucă, cosaş, lin, lopătar, caras ornamental, singer (6 lei/cap). Investiţiile au fost amânate.
Sursa: Jurnalul National
biodiversitate, Comisia pentru Managementul Resurselor Genetice Animale, lista rosie, stare de conservare
Bucureşti, 16 aprilie- WWF (World Wide Fund for Nature) a demarat, în cadrul unui parteneriat public/privat, proiectul LIFE Nature, de conservare a două specii de păsări de pe Dunăre: raţa roşie şi cormoranul pitic. La nivel internaţional, ... continua
Cuvântul poluare vine din latina si vrea sa desemneze o actiune prin care omul îsi degradeaza propriul sau mediu de viata . Marea majoritate a definitiilor ce i s-au atribuit notiunii de poluare ... continua
Dacă vulturii din Europa ar putea vota, probabil s-ar înghesui la alegerile europarlamentare din iunie, în semn de mulţumire pentru grija pe care legislativul Uniunii Europene a arătat că le-o poartă. De-acum înainte, vor avea hrana asigurată, ... continua
Cea mai mare specie din familia cainilor si una din cele sapte care formeaza ordinul carnivorelor, specia lupului este cea mai raspandita dintre mamiferele care traiesc in prezent. Avand o statura de 100-150 cm si o greutate ... continua
Un păianjen din Hawaii, care măsoară numai câţiva milimetri, i-a uimit pe cercetători datorită modelului pe care îl are pe corpul său, care seamănă cu o faţă zâmbăreaţă.
Oamenii de ştiinţă cred că păianjenul, care nu reprezintă un ... continua
Omul se poate impaca fara probleme cu natura. O dovedesc cativa adorabili pui de soim, care au venit pe lume intr-un cuib aflat pe un acoperis la Roma, in mijlocul aglomeratiei capitalei italiene.
Putin dezorientati si speriati, cei ... continua
După 80 de ani de la dispariţia din ţara noastră, vulturul cu barbă s-a reîntors în zona carstică a judeţului Mehedinţi. ‘
Recent, în apropierea Peşterii Topolniţa din Geoparcul „Platoul Mehedinţi“ a fost văzută o pereche de vulturi ... continua
Descoperire spectaculoasă în Podişul Mehedinţi, în apropierea Peşterii Topolniţa. Vânătorii au semnalat prezenţa vulturului cu barbă sau a zăganului, ştiut fiind faptul că această specie a dispărut de pe teritoriul României.
Directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor ... continua
Specia initiala de lup gri din Alaska a disparut acum 12.000 de ani, iar cea de acum nu este decat o subspecie, arata o cercetare realizata la Universitatea din California.
Cercetarea a implicat analizarea unor mostre de ... continua
O specie de sturion declarata disparuta inca de acum 100 de ani si-a facut o reaparitie remarcabila, dupa ce un exemplar a fost capturat de un pescar profesionist in apropiere de Oland, Suedia, se anunta in editia ... continua
La doi ani după aderarea la Uniunea Europeană, România nu are încă o evaluare adecvată a speciilor de floră şi faună şi a stării de conservare în care se află.
Motivele sunt multiple. În primul rând, aproape nimeni nu mai iese în teren. Mai toate institutele de cercetare din România au rămas la managementul de dinainte de ‘89, adică banii de ... continua
Seciunea 1
Angela Goodwin, o americancă din Okaridge, statul Oregon, SUA, are două animale de companie mai puţin obişnuite.
Pua şi Stewie se pupă toată ziua
Este vorba despre o pereche de furnicari (care se hrănesc cu furnici, termite şi albine) pe care femeia i-a luat din statul Guyana, America de Sud. Pe femelă a botezat-o Pua, iar pe mascul - Stewie. Cele două animale se iubesc foarte mult şi se giugiulesc cât e ziua de lungă.
Sursa: Libertatea
furnicari, oregon, SUA continua
Sectiunea 2
Vânătorii mehedinţeni au semnalat prezenţa zăganului sau a vulturului cu barbă în zona Peşterii Topolniţa, situată în nordul judeţului Mehedinţi, la 31 kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin.
Directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, Nicolae Popa, spune că prezenţa zăganului, cea mai maiestuoasă specie de vultur, este un caz cu totul şi totul deosebit. Asta pentru că această specie este declarată dispărută în România.
Zăganii mai trăiesc acum în Munţii Pirinei, Alpi, Caucaz, Pamir, Altai, Insula Creta, Tibet, Himalaya şi în câteva locuri din Africa.
“Este vorba de o familie de zăgani, două exemplare superbe, de peste 2 metri. Vânătorii ... continua